ARABÉSC, arabescuri, s. n. Ornament specific decorației arabe, pictat sau sculptat, constând din diverse figuri (linii, flori, frunze etc.) împletite simetric. – Fr. arabesque. Vezi definitia »

vreásc (-curi), s. n. – Creangă, ramură uscată. – Var. vrasc, hrasc, hreast. Mr. vreașturi. Sl. *chvrastŭ (Tiktin), cf. sb., slov. hrast, mag. haraszt (Gáldi, Dict., 137). – Der. vrescuros, adj. (rămuros). Vezi definitia »

ARENDĂȘÉSC, -EÁSCĂ, arendășești, adj. De arendaș, care aparține arendașului. – Arendaș + suf. -esc. Vezi definitia »

SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc. Vezi definitia »

DRĂCÉSC, -EÁSCĂ, drăcești, adj. Care ține de draci, privitor la draci; diavolesc, diabolic. ♦ Fig. Greu de suportat; cumplit, infernal. – Drac + suf. -esc. Vezi definitia »