CLOREMÍE s.f. (Med.) Concentrație a clorului în sânge; cloruremie. [Gen. -iei. / < fr. chlorémie]. Vezi definitia »

OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu]. Vezi definitia »

MEDICÁȚIE, medicații, s. f. Totalitatea medicamentelor sau a mijloacelor curative în tratarea unui bolnav; tratament medical (cu medicamente). – Din fr. médication. Vezi definitia »

sâhlăríe, sâhlăríi, s.f. (reg.) pădure deasă; hățiș, sihlă. Vezi definitia »

VIRUSOLOGÍE s. f. Inframicrobiologie. – Din fr. virusologie. Vezi definitia »