JIMB, -Ă, jimbi, -e, adj. Știrb. (deverbal, deriv. regr. din jimba sau dir. din sl. ząbu; cf. alb. dhëmbo) Vezi definitia »

CORÍMB s. n. inflorescență racemoasă în formă de umbelă. (< fr. corymbe, lat. corymbus, gr. korymbos, ciorchine) Vezi definitia »

COLIÁMB s. m. trimetru iambic greco-latin, în care ultimul picior e un spondeu. (< fr. cholïmbe) Vezi definitia »

DIÁMB s. m. picior de vers latin din doi iambi. (< lat. diiambus) Vezi definitia »

LIMB s. n. 1. partea lățită a unei frunze, petale sau sepale; lamină (1). 2. marginea gradată a scării unui instrument de măsură. 3. marginea unui astru. 4. creastă marginală a unei formații anatomice circulare. 5. navă folosită în operații de limbare. 6. loc unde catolicismul presupune că ar sta sufletele drepților decedați înainte de venirea lui Cristos și ale copiilor nebotezați. (< fr. limbe, germ. Limbus) Vezi definitia »