RUMB s.m. (Mar.) Măsură de unghi egală cu 1/32 parte a orizontului, adică cu 11¼ grade; cart¹. [Pl. -bi, (s.n.) -buri. / < fr. rhumb]. Vezi definitia »

a călca strâmb expr. 1. a fi necinstit / incorect. 2. a comite infidelități conjugale. Vezi definitia »

DITIRÁMB, ditirambi, s. m. 1. (La vechii greci și la romani) Poem liric în onoarea lui Bachus; p. ext. poem liric caracterizat prin inspirație entuziastă. 2. Fig. Elogiu exagerat, în termeni bombastici, adus cuiva. – Din fr. dithyrambe, lat. dithyrambus. Vezi definitia »

TĂLẤMB, -Ă, tălâmbi, -e, adj. (Reg.; despre oameni) Neîndemânatic; tembel. – Et. nec. Vezi definitia »

lamb (lámburi), s. n. – 1. Un fel de rindea, lambare. – 2. Deschizătură, scobitură, tăietură în lung. – 3. Fiecare dintre stinghiile de lemn sau de metal care fixează crucea căruței (trăsurii). – Var. lambă (sensul 1-2) lambá. Tc. lamba (Bogrea, Dacor., I, 288; Lokotsch 1303; Tiktin; DAR). În general se consideră că al treilea sens reprezintă un cuvînt diferit, pe care Cihac, II, 164, îl derivă din sl. lubinŭ „de scoarță de copac” și DAR din rut., pol. lanwa (‹ germ. med. Lanne), în timp ce Tiktin, Candrea și Scriban îl consideră de origine necunoscută. Fără îndoială, pare a fi vorba de același cuvînt; numele său se explică prin faptul că este introducere a unei vergele într-o scobitură sau într-un locaș, cf. bg. lamba „scobitură, cornișă dințată”. – Der. lămbar, s. n. (un fel de rindea); lămbui, vb. (a scobi, a asambla, a îmbuca); lămbuitor, s. n. (un fel de rindea); lămbuială, s. f. (îmbinare). Vezi definitia »