chitáb (-buri), s. n. – Document, înscris. Tc. kitab (Șeineanu, III, 39). Înv. (sec. XVIII). Vezi definitia »

ARÁB, -Ă, arabi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a unor țări din Orientul Apropiat și din nordul Africii. 2. Adj. Care aparține arabilor (1) sau țărilor arabe, privitor la arabi sau la țările arabe; arabic, arăbesc. ◊ Cifră arabă = fiecare dintre cifrele care aparțin celui mai răspândit dintre sistemele zecimale de numerație. Cal arab = cal de rasă pentru călărie și tracțiune ușoară, originar din Arabia. ♦ (Substantivat, f.) Limba arabă. – Din fr. arabe, lat. arabus. Vezi definitia »

ZGHEÁB s. n. v. jgheab. Vezi definitia »

DOAB s. n. colină, interfluviu îngust separat de văi (paralele), specific câmpiei înalte a Gangelui. (< fr. doab) Vezi definitia »

CARÁB s. m. coleopter alergător cu capul alungit, de culoare aurie și cu picioare lungi, care se hrănește cu viermi, larve. (< fr. carabe, lat. carabus, gr. karabos, crab) Vezi definitia »