OCUPÁNT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant. Vezi definitia »

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant) Vezi definitia »

SCĂZĂMẤNT, scăzăminte, s. n. Pierdere, reducere (în greutate, volum etc.), scădere; (concr.) parte (dintr-o marfă) care se pierde, se reduce (în greutate, volum etc.). – Scădea + suf. -ământ. Vezi definitia »

IMPOZÁNT, -Ă, impozanți, -te, adj. Care impune respect sau admirație prin înfățișare, ținută, comportare; impunător, mândru. – Din fr. imposant. Vezi definitia »

DEPILÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care servește la depilare. (< it. depilante) Vezi definitia »