VALECÚLĂ s. f. (anat., bot.) depresiune ușoară pe suprafața unui organ; spațiul între două ridicături sau dungi. (< fr. vallécule, lat. vallecula) Vezi definitia »

ȚÍCĂ s. m. (Fam.) Termen de adresare pentru un copil. – Din [băie]țică. Vezi definitia »

RĂZEȘÍȚĂ, răzeșițe, s. f. (În evul mediu, în Moldova) Țărancă liberă, proprietară de pământ; soție de răzeș. – Răzeș + suf. -iță. Vezi definitia »

póșchină, póșchine, s.f. (reg.) cojoc vechi. Vezi definitia »

CONCERTÍNĂ s.f. Instrument asemănător acordeonului, având fețele laterale hexagonale. [< fr. concertine]. Vezi definitia »