deșugubínă (deșugubíni), s. f. – 1. Măcel, crimă. – 2. Sumă plătită ca amendă pentru a evita acuzația de crimă; pînă la 1753 a fost beneficiul marelui vornic și al vornicilor de poartă. – 3. Încurcătură, bucluc. – Var. șugubină. Sl. dusĕgubinŭ „pierzîndu-și sufletul” (Tiktin; Candrea). Termen juridic, popular cu forma de var., și cu sensurile 2 și 3. – Der. deșugubinar, s. m. (perceptor); deșugubinărie, s. f. (dare, tribut pe crimă), ambele înv. Vezi definitia »

ANTIMETALÉPSĂ s.f. Antimetabolă. [< fr. antimétalepse, cf. gr. antimetalepsis]. Vezi definitia »

PRINCIPÉSĂ s. f. fiică de suveran; soție, fiică de principe; prințesă. (< it. principessa) Vezi definitia »

CUTÍNĂ s.f. Substanță impermeabilă secretată de cuticula vegetalelor. [< fr. cutine]. Vezi definitia »

CISTOSCLERÓZĂ s. f. sclerozare a vezicii urinare. (< fr. cystosclérose) Vezi definitia »