PIONIÉR, -Ă, pionieri, -e, subst. 1. S. m. și f. (Ieșit din uz) Membru al organizației de masă a elevilor de 7-14 ani, care avea ca scop educarea comunistă a elevilor. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-un grup (de coloniști sau de emigranți) care pune bazele unei vieți civilizate într-un ținut nelocuit. ♦ Fig. Persoană care lucrează cea dintâi într-un domeniu nou, încă necercetat, care pune bazele unei metode noi, unei activități noi; deschizător de drumuri într-un domeniu oarecare de activitate. 3. S. m. Militar care face parte dintr-o unitate de geniu pregătită special pentru a executa construcțiile necesare operațiilor militare, barajele de mine etc. [Pr.: pi-o-ni-er. – Var.: (pop.) pionér, -ă subst.] – Din fr. pionnier, germ. Pionier, (1) rus. pioner. Vezi definitia »

CERIFÉR², -Ă adj. Care conține ceriu. [< fr. cérifère, cf. lat. cerium – ceriu, ferre – a purta]. Vezi definitia »

SINANTÉR, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) La care staminele concresc prin anterele lor, formând un tub prin care trece stilul pistilului. // s.f. pl. sinantere (sg. sinanteră) Altă denumire pentru familia compozeelor. [< fr. synanthère(s), cf. gr. syn – împreună, anthos – floare]. Vezi definitia »

deftér (-ruri), s. n. – Catastif, registru. Tc. defter (Ronzevalle 90), cf. ngr. τεφτέρι. Sec. XVII, înv. – Der. defterdar (var. tefterdar), s. m. (cămătar în Imperiul Turc), sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

KÁISER s.m. v. kaizer¹. [DEX'98] Vezi definitia »