tăcăiálă, tăcăiéli, s.f. (pop.) ticăit; palpitație, zvâcnire. Vezi definitia »

PARIZIÁNCĂ, parizience, s. f. Pariziană. [Pr.: -zi-an-] – Parizian + suf. -că. Vezi definitia »

HIPNONARCÓZĂ, hipnonarcoze, s. f. (Med.) Narcoză obținută prin hipnoză profundă. – Din germ. Hypnonarkose. Vezi definitia »

EXTENSOGRÁMĂ s.f. Diagramă înregistrată la extensograf. [< fr. extensogramme]. Vezi definitia »

TOHÁRICĂ adj. (În sintagma) Limba toharică = limbă indo-europeană vorbită în antichitate în Asia Centrală și cunoscută din texte aparținând sec. V-VII, scrise cu alfabet hindus. – Cf. fr. tokharien. Vezi definitia »