EMERGÉNȚĂ s. f. 1. ieșire a unui corp, a unei radiații dintr-un mediu. 2. (biol.) apariție a unui organ nou sau a unor proprietăți noi, de ordin superior. 3. (fig.) formă a schimbării văzută ca o naștere efectivă a ceva cu totul nou. (< fr. émergence) Vezi definitia »

FRAGRÁNȚĂ, fragranțe, s. f. (Rar) Miros plăcut. – Din fr. fragrance. Vezi definitia »

cleátă, cléte, s.f. (reg.) 1. porțiune dintr-un gard, cleată de gard. 2. mulțime de lucruri de același fel. 3. bucată îngustă de pământ; delniță. Vezi definitia »

GEOMECÁNICĂ s. f. studiul legilor mecanice ale modificărilor scoarței terestre; mecanica solurilor. (< fr. géomécanique) Vezi definitia »

ALĂMÂIOÁRĂ, alămâioare, s. f. (Reg.) Gutuie. – Din alămâie (= lămâie) + suf. -ioară. Vezi definitia »