STABÍL, -Ă, stabili, -e, adj. 1. Care este bine așezat sau fixat, care nu se răstoarnă, care nu se clatină; trainic, solid. 2. Care nu se schimbă, care nu fluctuează; statornic; ferm. ♦ (Despre substanțe) Care nu se descompune de la sine; care nu poate fi descompus (decât cu greu) într-o reacție. ♦ (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. – Din lat. stabilis. Vezi definitia »

IMPUTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi imputat. [Cf. fr. imputable]. Vezi definitia »

SUBJECTÍL s. n. (arte) suport care trebuie acoperit cu vernis sau altă soluție similară pentru a se putea picta pe el. (< fr. subjectile) Vezi definitia »

IMPUTÁBIL, -Ă adj. care poate fi imputat. (< fr. impu-table) Vezi definitia »

ADMISÍBIL, -Ă adj. Care poate fi admis; valabil. [Cf. fr. admissible]. Vezi definitia »