INTERLÚDIU s. n. 1. episod sau mică piesă muzicală între două secțiuni ale unei lucrări vocale mai ample. ◊ parte a fugii între două expoziții succesive ale subiectului. 2. divertisment dramatic, muzical sau filmat între două părți ale unui spectacol, între două emisiuni televizate; intermediu (2). 3. (fig.) timp intermediar, pauză. (< it. interludio, fr. interlude) Vezi definitia »

terțíu (-íe), adj. – (Berbec) care are peste doi ani. – Var. tîrțiu, interțiu, (în)tărțîu. Lat. tertĭus, al cărui rezultat normal, *terți, a primit suf. -iu, ca negriu ‹ negru, suriu ‹ sur etc. După Pușcariu 1740 și REW 8679, de la un lat. *tertῑvus: după Tiktin, din lat. in tertĭo (anno), cu ideea că ar fi vorba de o formație cultă; după Giuglea, Contribuții, 20 și Candrea, din lat. *tertianeus. Cf. anțărț, terță. Vezi definitia »

scorușíu, -íe, adj. (reg.) de culoarea roșie a scorușelor. Vezi definitia »

PIRPIRÍU, -ÍE, pirpirii, adj. 1. (Despre ființe) Care și-a încetat dezvoltarea normală sau a degenerat; firav, pipernicit, jigărit. 2. (Rar) Lipsit de avere. 3. (Despre oameni) Care este îmbrăcat sărăcăcios, jerpelit sau (prea) subțire; (despre îmbrăcăminte) prea subțire, nepotrivit cu vremea friguroasă, jerpelit. – Din tc. pırpıri. Vezi definitia »

REMÉDIU, remedii, s. n. Mijloc de îndreptare sau de îmbunătățire a unei situații, a unei stări etc.; soluție, ♦ Leac, doctorie, medicament. – Din fr. remède, lat. remedium. Vezi definitia »