BRUNO, Giordano (1548-1600), filozof renascentist italian. Întemnițat de Inchiziție în 1592, a fost ars pe rug la Roma, ca eretic. Sub influența neoplatonismului italian, el preconiza să nu se folosească decît rațiunea pentru a cunoaște lumea. În dialogurile sale („Despre cauză, principiu și unitate”, „Despre infinit, univers și lumi”), a expus o filozofie panteistă (natura este „Dumnezeu în lucruri”). Dezvoltînd concepția heliocentrică a lui Copernic, a susținut existența unui Univers infinit cu o infinitate de lumi. Vezi definitia »

CAZINÓ s. n. v. cazinou. Vezi definitia »

MARASCHÍNO s. n. lichior italienesc din vișine sau cireșe amare. (< it. maraschino) Vezi definitia »

LADÍNO s. n. (Lingv.) 1. Limba religioasă a sefarzilor (spre deosebire de limba laică: sefardă sau iudeospaniolă), care este un calc³ al textelor biblice evreiești (al pentateuhului) și se scrie cu caractere latine sau rași. 2. Dialect sefard din Orient. (cf. sp. ladino < lat. latinus = latin) Vezi definitia »

GENO- v. gen (5) [în DN]. Vezi definitia »