HIPOTAXÍE s. f. stare de hipnoză în care subiectul aude cuvintele ce i se adresează, fără însă a putea reacționa la ele. (< germ. Hypotaxis) Vezi definitia »

răpușíe, răpușíi, s.f. (reg.; în expr.) pe răpușie = pe întrecute; cu răpușie = cu forța; a merge cu răpușia = a provoca o vrajbă. Vezi definitia »

EMINESCOLOGÍE s. f. Studiul vieții și operei lui Eminescu. – De la Eminescu (după dantologie). Vezi definitia »

DECLINÁȚIE s.f. Unghiul format din ecuatorul ceresc cu raza vizuală care duce spre un astru sau spre un punct de pe sfera cerească. ◊ Declinație magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. [Var. declinațiune s.f. / cf. lat. declinatio, fr. déclinaison, it. declinazione]. Vezi definitia »

LAMINOTOMÍE s.f. (Med.) Secțiune a lamelor vertebrale. [Gen. -iei. / cf. lat. lamina – lamă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »