EXCENTRICITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea unui punct de a nu fi în centrul unei figuri. ♦ (Mat.) Mărime care caracterizează alungirea conicelor. ♦ Distanța dintre axele de rotație a două piese care au același centru. ♦ Asamblarea defectuoasă a două piese coaxiale sau concentrice. 2. Originalitate, bizarerie, extravaganță. ♦ Țicneală. [Cf. fr. excentricité]. Vezi definitia »

COMODITÁTE s.f. 1. Situația, însușirea de a fi comod; confort. 2. (Peior.) Lipsă de efort, de avânt în muncă. [Cf. fr. commodité]. Vezi definitia »

majestáte (majestắți), s. f. – Alteță. – Var. maiestate. Lat. maiestatem, cu pronunțarea din fr. majesté (sec. XIX). – Der. majestuos, adj., din fr. majestueux; maiestuos, adj., din it. maestoso. Vezi definitia »

SOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unor substanțe de a putea fi dizolvate într-un solvent. ♦ Cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. [Cf. fr. solubilité]. Vezi definitia »

CÚRTE, curți, s. f. I. 1. Spațiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ține de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ◊ Loc. adj. De curte = care trăiește pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuința de la țară a moșierului; conac; totalitatea acareturilor împreună cu această locuință. 3. Palatul de reședință al unui suveran; (înv.) reședința întărită a domnitorului și a boierilor, unde se refugia și populația în timpul războaielor. ♦ Totalitatea persoanelor cu funcții înalte la palatul unui suveran; suita unui suveran sau a membrilor familiei sale. II. (Cu determinări; în trecut) Numele unor instanțe (superioare) judecătorești și administrative. Curtea de casație. Curtea de apel. Curtea de juri. ♦ Totalitatea membrilor unor astfel de instanțe. III. Omagiu măgulitor adresat unei femei în semn de afecțiune, spre a-i câștiga favoarea, simpatia, dragostea. – lat. *curtis (= cohors, -tis), cu unele sensuri (II, III) după fr. cour. Vezi definitia »