IMPÚLSIE, impulsii, s.f. 1. Tendință, pornire spontană, involuntară, adesea cu caracter imperios, provocată de un factor psihologic, emoțional. 2. Mișcare imprimată unui corp de o forță exterioară. 3. Impuls (3). [Var.: (rar) impulsiúne, -i s.f.] – Din fr. impulsion, lat. impulsio, -onis. Vezi definitia »

EXPLICÁȚIE, explicații, s. f. 1. Lămurire, clarificare a unei probleme (dificile), a unui fenomen etc. ◊ Expr. A cere cuiva explicații = a cere cuiva socoteală. A avea o explicație cu cineva = a discuta cu cineva cu scopul de a se lămuri asupra unui lucru, pentru a înlătura un conflict etc. ♦ Predare a unei lecții, expunere a unei teme. 2. Cauză. – Din fr. explication, lat. explicatio. Vezi definitia »

EFÍGIE s.f. Chipul unui suveran, al unui șef de stat, reprezentat pe o monedă, pe o medalie etc. ♦ (Rar) Imagine a unei persoane; portret care redă doar asemănarea fizică. [Pron. -gi-e, gen. -iei. / < fr., it. effigie, cf. lat. effigies – imagine]. Vezi definitia »

PEDANTERÍE, pedanterii, s. f. Pedantism. – Din fr. pédanterie. Vezi definitia »

potcapieríe, potcapieríi, s.f. (înv.) atelier în care se confecționau sau se vindeau potcapuri. Vezi definitia »