EPISTAZÍE s. f. inhibare a unei gene nealelice de către o genă dominantă sau recesivă. (< fr. épistasie) Vezi definitia »

OCULTÁȚIE s. f. 1. eclipsare temporară a unui astru datorită interpunerii unui alt astru între acesta și observator. 2. dispariție a ceva; disimilare. ◊ (mar.) acoperirea temporară a luminii unui far prin interpunerea unui ecran. (< fr. occultation, lat. occultatio) Vezi definitia »

DISCÍZIE s. f. secționare. ◊ (med.) incizie a capsulei cristalinului în operația de cataractă. (< fr. discission, lat. discissio) Vezi definitia »

SEGREGÁȚIE s.f. 1. Segregare. ♦ (Metal.) Lipsă de omogenitate a compoziției chimice a unui aliaj; segregat. V. licuație. 2. Segregație rasială = politică de discriminare constând în separarea persoanelor de origini sau rase diferite din interiorul aceleiași țări; discriminare rasială. [Gen. -iei, var. segregațiune s.f. / cf. fr. ségrégation, lat. segregatio]. Vezi definitia »

ROENTGENTERAPÍE s.f. Terapie cu raze roentgen; radioterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie]. Vezi definitia »