NEUROCHIRURGÍE s. f. chirurgie aplicată la sistemul nervos. (< fr. neurochirurgie) Vezi definitia »

RETÉNȚIE s.f. 1. Reținere, oprire. ♦ (Jur.) Drept de retenție = drept pe care îl are creditorul de a păstra un lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. 2. Imposibilitate de a se elimina un produs biologic; defect de funcționare a unor glande cu secreție internă, constând în dificultatea sau în imposibilitatea de a elimina materiile lor de excreție. 3. Proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. (Constr.) Creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale; reținere a apei în astfel de bazine. [Gen. -iei, var. retențiune s.f. / cf. fr. rétention, lat. retentio]. Vezi definitia »

RELEVÁȚIE s. f. relevare. (< germ. Relevation) Vezi definitia »

CRENOLOGÍE s. f. Studiu al apelor minerale terapeutice. – Din fr. crénologie. Vezi definitia »

BLEFAROPLASTÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală pentru repararea unei pleoape distruse sau deformate de o cicatrice. [< fr. blépharoplastie, cf. gr. blepharon – pleoapă, plastes – care modelează]. Vezi definitia »