DINOTÉRIU s. m. Mamifer fosil proboscidian de mărime uriașă, cu doi fildeși curbați în jos și fixați pe maxilarul inferior. – Din fr. dinothérium. Vezi definitia »

TELEINTERVÍU s.n. Interviu luat pentru a fi transmis la televiziune. [Cf. fr. télé-interview, engl. tele-interview]. Vezi definitia »

ALCÁLIU, alcalii, s. n. Compus chimic caustic, cu gust leșietic, care, împreună cu un acid, formează o sare. [Pr.: -li-u] – Din fr. alcali. Vezi definitia »

crochíu (crochíuri), s. n. – Schiță. Fr. croquis. Vezi definitia »

GÉNIU s. n. I. 1. talent, dispoziție naturală, capacitate creatoare excepțională, a dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană astfel înzestrată. 2. caracter specific. II. spirit, demon, ființă supranaturală care, în credințele celor vechi, veghea asupra soartei unui om. III. specialitate militară, armă care se ocupă cu executarea lucrărilor de fortificații, drumuri, poduri etc. (< lat. genius, fr. génie) Vezi definitia »