COTLÓN, cotloane, s. n. 1. Loc ferit, neumblat; ascunzătoare, ascunziș. ♦ (Reg.) Scobitură în malul unui râu, sub nivelul apei. 2. Construcție de zid, suport solid de fier sau înjghebare simplă de pietre, în care se face foc și pe care se așază cazanul la fiert. 3. Firidă făcută în zid, sub cuptorul vetrei țărănești. ◊ Expr. A sta (sau a zăcea) pe cotlon = a pierde vremea; a lenevi, a trândăvi. ♦ (Rar) Adâncitură făcută în zid; firidă, ocniță. – Din magh. katlan. Vezi definitia »

HELICÓN s.n. Instrument muzical de suflat cu tonuri grave, folosit mai ales în muzica militară. [Cf. fr. hélicon, germ. Helikon]. Vezi definitia »

CRON¹- v. crono-. Vezi definitia »

PTERANODÓN s. m. pterozaurian fosil cu aripi enorme și craniul foarte alungit, terminat printr-un cioc fără dinți, prelungit înapoi cu o creastă osoasă. (< fr. ptéranodon) Vezi definitia »

CESBRON [sebrõ], Gilbert (1913-1979), scriitor francez. Romane de inspirație catolică („Sfinții se duc în iad”) și piese de teatru („E miezul nopții, doctore Schweitzer”). Vezi definitia »