huníe (-íi) s. f. – Pîlnie. – Mr. hunie. Bg., sb. hunija, din ngr. χουνί ‹ gr. χῶνος (DAR; Conev 39), cf. tc. huni. Vezi definitia »

OPOZÍȚIE s. f. I. 1. raport dintre două lucruri sau situații opuse, contrare; contrast. ◊ raport de excludere între două noțiuni sau judecăți. ◊ diferență cu valoare funcțională între două unități lingvistice. 2. împotrivire, opunere. 3. poziție a unui astru când Pământul se află între el și Soare; (p. ext.) poziție a două corpuri cerești diametral opuse pe bolta cerească. II. grup politic potrivnic partidului care se află la putere; (p. ext.) politica practicată de acest grup. (< fr. opposition, lat. oppositio, germ. Opposition) Vezi definitia »

IMBLOCÁȚIE s. f. mod de îngropare a celor excomunicați, prin acoperire cu pământ și cu pietre în mijlocul unui câmp. (< fr. imblocation) Vezi definitia »

credincioșíe s.f. (reg., înv.) credință, devotament, fidelitate, cinste. Vezi definitia »

HIBRIDAȚIE s. f. hibridare. (< fr. hybridation) Vezi definitia »