IZODONȚÍE s.f. (Biol.) Dentiție formată din același tip de dinți. [Var. isodonție s.f. / < fr. isodontie, cf. gr. isos – egal, odous – dinte]. Vezi definitia »

INTERPOZÍȚIE s.f. 1. Stare a unui lucru așezat între altele. 2. (Fig.) Intervenție a unei autorități superioare. ◊ (Jur.) Interpoziție de persoane = act prin care o persoană apare în locul alteia pentru a-i facilita unele avantaje pe care nu le-ar putea obține direct. [Var. interpozițiune s.f. / < fr. interposition, cf. lat. interpositio]. Vezi definitia »

CÁRDIE¹ s. f. orificiu de comunicare dintre esofag și stomac, aproape de inimă. (< fr. cardia) Vezi definitia »

GERIATRÍE s. f. ramură a gerontologiei care studiază aspectele medicale ale îmbătrânirii. (< fr. gériatrie) Vezi definitia »

TRIPODÍE s.f. Vers compus din trei picioare. [Gen. -iei. / < fr. tripodie, gr. tripodia]. Vezi definitia »