GEN s.n. 1. Fel, soi, varietate. ♦ Fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. Diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, subiectul, tema etc. ♦ Fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ♦ Stil personal, manieră de a compune. 3. Totalitatea lucrărilor muzicale clasificate în funcție de tematică, mijloace de exprimare etc. 4. Categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume neînsuflețite, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivele. 5. (Biol.) Subdiviziune a unei familii care cuprinde mai multe specii sau varietăți cu trăsături comune importante. // (Și în forma geno-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) neam”, „origine”, „generație”. [< lat. genus]. Vezi definitia »

POLIXÉN¹ s. n. amestec natural de platină și fier. (< fr. polyxène) Vezi definitia »

SPOROGÉN, -Ă adj. care produce spori. (< fr. sporogène) Vezi definitia »

AUTOFÉN, -Ă adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor. (< auto¹- + -fen¹) Vezi definitia »

CETOGÉN, -Ă, cetogeni, -e, adj. (Despre alimente sau despre regimul de hrană) Care favorizează producerea de cetone în organism. – Din fr. cétogène. Vezi definitia »