AMONIURÍE s. f. prezența amoniacului în urină. (< fr. ammoniurie) Vezi definitia »

CARBURÁȚIE s.f. Amestecare a combustibilului cu aer (la motoarele cu explozie). ◊ Cameră de carburație = parte a carburatorului în care se face carburația. [Gen. -iei, var. carburațiune s.f. / cf. fr. carburation]. Vezi definitia »

DODECAFONÍE s. f. tehnică modernă de compoziție în muzică, care, pornind de la egalitatea celor 1² semitonuri ale gamei cromatice, furnizează compozitorului un sistem menit să înlocuiască, în condițiile atonalismului, regulile armoniei clasice bazate pe funcționalitatea acordurilor. (< fr. dodécaphonie) Vezi definitia »

ANTONIMÍE s. f. corelație între două cuvinte antonime (1). (< fr. antonymie) Vezi definitia »

CANTILÁȚIE s. f. formă a serviciului religios, psalmodiere a liniei melodice, în care predomină recitativele și recitările. (după lat. cantilare, a fredona) Vezi definitia »