Definita cuvantului mertic
MERTÍC, mertice, s. n. 1. Măsură veche pentru cereale, egală cu circa 1-2 ocale. ♦ Cantitate de cereale sau de făină cuprinsă într-un mertic (1). 2. (Înv.) Plată în natură (sau în bani) care se lua la mori pentru măcinat; p. restr. rație, porție de mâncare. ◊ Expr. A(-și) lua (sau a da cuiva) merticul = a primi (sau a da) o bătaie. [Pl. și: merticuri] – Din magh. mérték.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu mertic
EUFEMÍSTIC, -Ă, eufemistici, -ce, adj. Privitor la eufemism, propriu, caracteristic eufemismului; care constituie un eufemism.[Pr.: e-u-] – Din fr. euphemism (după aforism-aforistic). Cf. germ. euphemistisch. Vezi definitia »
GRĂMĂTÍC, grămătici, s. m. Secretar sau scriitor într-o cancelarie (domnească sau boierească). ♦ (Ir.) Lingvist; gramatician. – Din ngr. ghrammatikós. Vezi definitia »
FANTASMAGÓRIC, -Ă, fantasmagorici, -ce, adj. Care are aspectul unei fantasmagorii, care aparține fantasmagoriei; ireal, fantastic. – Din fr. fantasmagorique. Vezi definitia »
ETÍLIC, -Ă adj. care conține etil. ♦ alcool ~ = alcool (2). (< fr. éthylique) Vezi definitia »
ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique) Vezi definitia »