CALÍN, -Ă, calini, -e, adj. (Rar; despre oameni) Căruia îi place să alinte sau să fie alintat; (despre manifestările oamenilor) dezmierdător, drăgăstos. ♦ Măgulitor, lingușitor; ipocrit. – Din fr. câlin. Vezi definitia »

coácin, -ă, adj. (reg.; despre oi) cu botul galben sau roșu. Vezi definitia »

CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin) Vezi definitia »

CHERSÍN, chersine, s. n. (Reg.) Albie adâncă, largă și scurtă, întrebuințată de obicei pentru a frământa aluatul de pâine. – Et. nec. Vezi definitia »

IZOHALÍN, -Ă I. adj. cu salinitate constantă. II. s. f. linie care unește punctele cu aceeași salinitate marină. (< fr. isohaline) Vezi definitia »