balgíu, balgíi, s.m. (înv.) turc strângător de miere pentru Poarta Otomană. Vezi definitia »

BÁRIU s.n. Metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, ai cărui compuși se întrebuințează la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. [Pron. -riu, var. barium. / < fr. baryum]. Vezi definitia »

SUPLÍCIU s.n. Caznă, tortură. ♦ (Fig.) Chin, suferință psihică. [Pron. -ciu. / < lat. supplicium, cf. fr. supplice, it. supplicio]. Vezi definitia »

TALHÂLCÍU, talhâlcii, s. m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Tc. telhisçi. Vezi definitia »

BULANGÍU, bulangii, s.m. 1. (Peior.) homosexual 2. (fig., depr.) om rău sau nesimțitor, sinonim cu sensul figurativ al cuvintelor măgar (2), porc (2). /< bulan (=picior (depr., et. nec.))+ suf. gíu (< tr. „-ci” (citit „gi”), sufix ce marcheaza o ocupatie legata de substantivul pe care-l completeaza, ex. makraci = macaragíu) Vezi definitia »