glórie (glórii), s. f. – Onoare, mărire, slavă. Lat. gloria (sec. XIX). – Der. glorios, adj.; glorifica, vb. Vezi definitia »

TELEMANÍE s.f. (Rar) Mania de a urmări cu orice preț și în orice condiții emisiunile de televiziune. [Gen. -iei. / < tele- + manie]. Vezi definitia »

POLISTEMONÍE s. f. prezența în floare a numeroase verticile de stamine. (< fr. polystémonie) Vezi definitia »

PSIHIATRÍE s. f. Disciplină medicală care se ocupă cu studiul bolilor psihice. [Pr.: -hi-a-] – Din fr. psychiatrie. Vezi definitia »

APOZÍȚIE, apoziții, s. f. 1. (Gram.) Atribut care se află pe același plan cu cuvântul determinat (de obicei în cazul nominativ). 2. (Med.) Depunere de celuloză în membrana celulei. – Din fr. apposition, lat. appositio, -onis. Vezi definitia »