ANOXIBIÓZĂ s. f. (Biol.) Anaerobioză. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anoxibiose. Vezi definitia »

ÎNĂLȚĂTÚRĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură. Vezi definitia »

CROMATÍNĂ s.f. Substanță colorabilă a nucleului celular, în interiorul căruia ea formează un filament în formă de ghem sau de rețea. [< fr. chromatine]. Vezi definitia »

ARICEÁLĂ, ariceli, s. f. 1. Boală de piele la cai și la unele vite cornute, manifestată prin inflamarea pielii de la chișiță. 2. Boală a viței de vie, costând în apariția unor umflături noduroase pe părțile lemnoase ale plantei. – Arici² + suf. -eală. Vezi definitia »

EXTREMÁLĂ, extremale, s. f. (Mat.) Funcție care realizează extremul unei funcționale. – Din fr. extrémale. Vezi definitia »