GALENÍSM s. n. doctrină medicală a lui Galenus, potrivit căreia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă. (< fr. galénisme) Vezi definitia »

TOLERANTÍSM s. n. sistem al acelora care preconizează toleranța religioasă. (< fr. tolérantisme) Vezi definitia »

EPISILOGÍSM s. n. silogism dintr-un polisilogism care are ca premisă concluzia silogismului anterior (prosilogism). (< fr. épisyllogisme) Vezi definitia »

EMPIRIOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic pozitivist de la sfârșitul sec. XIX, care nega existența obiectivă a lumii materiale și considera lucrurile ca fenomene ale conștiinței, ca simple complexe de senzații; machism. [Pr.: -ri-o-] – Din rus. empiriokritițizm. Vezi definitia »

CLIENTELÍSM s. n. tendința unui politician sau a unui partid de a-și mări numărul susținătorilor prin demagogie, favoritisme etc. (< it. clientelo) Vezi definitia »