DISCRAZÍE s.f. 1. (Med.) Tulburare în compoziția și reacțiile diferitelor umori ale organismului. ♦ Tulburare în coagulabilitatea sângelui. 2. Constituție (organică) dificilă; temperament dificil, rău. [Gen. -iei. / < fr. dyscrasie, cf. gr. dys – dificil, krasis – constituție]. Vezi definitia »

ZAPCIERÍE, zapcierii, s. f. (Înv.) Funcția de zapciu; zapcilâc. (1).[Pr.: -ci-e-] – Zapciu + suf. -ărie. Vezi definitia »

ACLAMÁȚIE, aclamații, s. f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului față de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovație, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio. Vezi definitia »

BAZOPENÍE s. f. scădere a numărului bazofilelor din sângele periferic. (< fr. basopénie) Vezi definitia »

LIENOGRAFÍE, lienografii, s. f. Radiografie a splinei cu ajutorul unei substanțe de contrast. [Pr.: li-e-] – Lien + [radi]ografie. Vezi definitia »