CODOMINÁNȚĂ s. f. manifestare fenotipică diferită a două gene alelice situate în loci omologi. (< fr. codominance) Vezi definitia »

CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing]. Vezi definitia »

GUMĂ s. f. 1. SubstanțĂ� vâscoasĂ� secretatĂ� de unele plante sau obținutĂ� sintetic, care se întĂ�rește în contact cu aerul. 2. BucĂ�țicĂ� de cauciuc pentru șters urmele de creion sau de cernealĂ� lĂ�sate pe hârtie; radierĂ�. o ~ de mestecat = bomboanĂ� din gumĂ� (1), cu o glazurĂ� dulce, care se mestecĂ� în gurĂ�. -DupĂ� fr. Gomme, it. Gomma, lat. Gummi, germ. Gummi Vezi definitia »

REA-VOÍNȚĂ s.f. v. rău (1) [DEX ´98]. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNȚĂ s. f. 1. însușirea a ceea ce este transcendent. 2. (în filozofiile religioase) ipostază a divinității, care se află deasupra creațiilor sale. ◊ (în existențialism) situația omului care își depășește condiția lui existențială obișnuită; (p. ext.) condiție a omului ca ființă care depășește natura. ◊ (în fenomenologie) rezultat al datului obiectiv prin actul intențional de conștiință sau prin intuiție. (< fr. transcendance) Vezi definitia »