DÍCȚIE s.f. v. dicțiune. Vezi definitia »

OSTENTÁȚIE s.f. (Liv.) Atitudine de paradă, de provocare; prezentare demonstrativă a avantajelor, a bunurilor pe care le are cineva. [Gen. -iei, var. ostentațiune s.f. / cf. fr. ostentation, it. ostentazione]. Vezi definitia »

SINOCHÍE s.f. (Zool.) Simbioză între microorganisme și oameni, în care beneficiază și gazda. [Gen. -iei. / < germ. Synökie]. Vezi definitia »

FARMACOPSIHOLOGÍE s. f. studiul efectelor psihice ale substanțelor toxice. (< fr. pharmacopsychologie) Vezi definitia »

FITOSOCIOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază grupările vegetale; fitocenologie. [Gen. -iei. / < fr. phytosociologie]. Vezi definitia »