Definita cuvantului cronică
CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cronică
a avea contră expr. (prst. – d. femei) a fi rezistentă (în timpul actului sexual) Vezi definitia »
ZVÂRCOLITÚRĂ, zvârcolituri, s. f. Zvârcolire. – Zvârcoli + suf. -tură. Vezi definitia »
INTEMPERÁNȚĂ, intemperanțe, s. f. (Livr.) Necumpătare, netemperanță. – Din fr. intempérance, lat. intemperantia. Vezi definitia »
BILIVERDÍNĂ s. f. Pigment de culoare verde, derivat prin oxidare din bilirubină. – Din fr. biliverdine. Vezi definitia »
PIETROÁICĂ s. f. (Ornit.) Pietroșel. Vezi definitia »