Definita cuvantului cronică
CRÓNICĂ s. f. 1. scriere în care sunt consemnate strict cronologic evenimente din viața unui popor; letopiseț, anale. ◊ (p. ext.) gen de roman conceput ca un document de epocă, în sensul de istorie a moravurilor, de obicei contemporane autorului. 2. articol de ziar sau de revistă care comentează evenimentele la ordinea zilei. ♦ ~ literară = analiză a fenomenului literar în care se exprimă judecăți de valoare. 3. comentariu răutăcios în legătură cu viața cuiva. (< fr. chronique, lat. chronica)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu cronică
pospólită (pospolíte), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
ECTOGENÉZĂ s.f. Teorie în biologie care rezolvă unilateral problema dezvoltării în materia vie, absolutizând acțiunea mediului extern și contestând rolul structurii interne a organismelor. [< fr. ectogenèse, cf. gr. ektos – în afară, genesis – naștere]. Vezi definitia »
DISCREPÁNȚĂ s. f. nepotrivire (flagrantă); dezacord între două lucruri, fenomene, situații etc. (< it. discrepanza, lat. discrepantia) Vezi definitia »
Boală determinată de o specie de Babesia, răspândită de căpușe, care afectează multe dintre animalele domestice. Vezi definitia »
CAPIBĂ?RA s. f. mamifer din familia Hydrochoridae, cel mai mare rozător din lume; trăiește în America de Sud (Guzana, Brazlia, Paraguaz, Venezuela); denumit și porc-de-apă. (Hydrochaeris hydrochaeris) Vezi definitia »