DÚBĂ², dube, s. f. 1. Luntre mică de pescuit (în lacuri), construită dintr-un trunchi de copac scobit. 2. Putină îngropată în pământ sau groapă căptușită cu lemn, în care se pun pieile de tăbăcit împreună cu tananții. – Cf. ucr. dub „stejar, luntre”, rus. dubka „șalupă de stejar”. Vezi definitia »

UNISONÁNȚĂ s. f. îmbinare armonioasă a mai multor sunete; acord. (< fr. unissonance) Vezi definitia »

SIMFONIÉTĂ s.f. Simfonie scurtă sau scrisă pentru o formație instrumentală redusă. [Pron. -ni-e-. / cf. it. sinfonietta]. Vezi definitia »

PEROXIDÁZĂ, peroxidaze, s. f. (Biol.) Enzimă care catalizează desfacerea unor peroxizi. – Din fr. peroxydase, germ. Perroxydase. Vezi definitia »

heretiseálă (hiretiseálă), heretiséli (hiretiséli), s.f. (înv.) v. heretisíre. Vezi definitia »