HÁRFĂ s.f. v. harpă. Vezi definitia »

POSCÓNIȚĂ, posconițe, s. f. Pleavă (amestecată cu sămânță) rămasă de la vânturatul cânepii și folosită adesea ca hrană pentru oi. – Cf. slovacul poskonica, magh. paszkonca. Vezi definitia »

poticálă (-ắli), s. f. – Obstacol, piedică, neajuns. Sl. potykalo. Sec. XVII, înv. – Der. poticăli, vb. (a abate; a înșela, a păcăli). Cf. poticni, potricală. Vezi definitia »

coțoábă s.f. sg. (reg.) gură rea, guraliv, flecar, trăncănitor. Vezi definitia »

INTERNUNȚIATÚRĂ s. f. calitatea, funcția de internunțiu. (< lat. internuntiatura) Vezi definitia »