Definita cuvantului blanc
BLANC1 s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu blanc
BLANC2 s.n. 1. (Poligr.) Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2. Pauză albă și tremurătoare care apare uneori la emisiunile de televiziune, dând senzația că „s-a rupt filmul”. [< fr. blanc]. Vezi definitia »
CHAMONIX-MONT BLANC [șamoní mõ blã], localit. în E Franței, la poalele Alpilor Savoiei; 9,3 mii loc. (1982). Mare centru de sporturi de iarnă. Locul de desfășurare a primei olimpiade de iarnă (1924). Vezi definitia »
BLANC1 s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank. Vezi definitia »
șpanúnc s.n. (reg.) operație de strângere cu lanțul a butucilor încărcați în teleagă. Vezi definitia »
POLSPÁNC, -Ă, polspanci, -e, adj. (Rar, despre oi) Rezultat din încrucișarea unei rase din Polonia cu o rasă din Spania. – Rus. pol-španskaja[ovca]. Vezi definitia »