VÓLVULUS s.n. Ocluzie intestinală provocată de o răsucire a intestinului; ileus. [< fr. volvulus, cf. lat. volvere – a răsuci]. Vezi definitia »

ALTOCÚMULUS s. m. Formație de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. – Din fr. altocumulus. Vezi definitia »

superplús, superplúsuri, s.n. (înv.) surplus. Vezi definitia »

CÁLUS s. n. 1. țesut osos nou care sudează capetele rezultate din fractura unui os. ♦ ~ vicios = sudare defectuoasă a unei fracturi. 2. țesut vegetal de cicatrizare a organelor rănite. (< fr. calus, lat. callum, îngropare) Vezi definitia »

CLÁVUS s.n. 1. (Med.) Bătătură. 2. (Zool.) Parte a elitrelor unor insecte. [Pl. -suri. / < fr., lat. clavus]. Vezi definitia »