BRAVÚRĂ, (2) bravuri, s. f. 1. Vitejie, curaj, îndrăzneală, bărbăție. 2. Faptă vitejească, curajoasă; eroism. – Din fr. bravoure. Vezi definitia »

CAZEMÁTĂ s.f. Fortificație izolată care protejează împotriva proiectilelor, bombelor etc. oamenii și armamentul închiși înăuntru. ♦ Încăpere blindată pe nave, unde sunt instalate tunurile de calibru mijlociu. [< fr. casemate, cf. it. casamatta]. Vezi definitia »

SÍLCĂ, silce, s. f. Sfoară cu care se leagă bucățelele de plută în frânghia carmacelor. – Et. nec. Vezi definitia »

GEOMEDICÍNĂ s. f. studiul condițiilor fizice ale unei regiuni în raport cu sănătatea omului. (< engl. geomedicine) Vezi definitia »

HÍOLĂ s. f. (Reg.; în loc. adv.) În hiolă = târând după sine, împingând cu sine. – Et. nec. Vezi definitia »