Definita cuvantului culminație
CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu culminație
AFAGÍE s.f. (Med.) Neputință de a înghiți. [Gen. -iei. / < fr. aphagie, cf. gr. a – fără, phagein – a înghiți]. Vezi definitia »
ABAGERÍE1, abagerii, s. f. Atelier sau industrie de (haine de) aba. – Abagiu + suf. -ărie. Vezi definitia »
ZOOCHIMÍE s.f. Disciplină care studiază compoziția chimică a corpului animalelor și procesele chimice care se petrec în el. [Pron. zo-o-, gen. -iei. / < fr. zoochimie]. Vezi definitia »
BALNEOLOGÍE s. f. disciplină care se ocupă cu studiul și aplicarea terapeutică a apelor minerale și a nămolurilor. (< germ. Balneologie) Vezi definitia »
pîlnie (pấlnii), s. f. – 1. Leică. – 2. Pavilion al instrumentelor muzicale de suflat. Sl. plŭniti „a umple” (Miklosich, Slaw. Elem., 36; Cihac, II, 241; Tiktin), cf. bg. pălno „plin”, pălnenie „umflare”. Vezi definitia »