HUSITÍSM s.n. Doctrină religioasă creștină, întemeiată la începutul sec. XV de Jan Hus, care se ridică împotriva papalității și a feudalilor germani. [< fr. hussitisme]. Vezi definitia »

PESIMÍSM s. n. 1. predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. concepție filozofică potrivit căreia în lume predomină răul, suferința, absurdul. (< fr. pessimisme) Vezi definitia »

ORGANICÍSM s. n. Curent sociologic după care societatea ar fi un organism analog organismelor biologice. – Din fr. organicisme. Vezi definitia »

PUERILÍSM s. n. Stare patologică în care bolnavul se află la nivelul psihicului unui copil. [Pr.: pu-e-] – Din fr. puérilisme. Vezi definitia »

HULIGANÍSM s. n. Tulburare a ordinii și moralei publice prin manifestări care arată lipsă de cuviință sau de respect față de regulile de conviețuire socială. – Huligan + suf. -ism. Vezi definitia »