DECÚRIE s. f. 1. subunitate a centuriei din armata romană, formată din zece soldați. 2. colegiu de zece funcționari în Roma și în municipiile romane. (< lat. decuria) Vezi definitia »

scorțoșénie, scorțoșénii, s.f. (reg.) atitudine distantă, rigidă. Vezi definitia »

CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă. Vezi definitia »

păuríe s.f. (reg.) 1. agricultură; plugărie. 2. (cu sens colectiv) țărănime; plugărime. Vezi definitia »

DĂRNICÍE, dărnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi darnic; generozitate, mărinimie. 2. Fig. Abundență, belșug; rodnicie, fertilitate. Dărnicia solului. – Darnic + suf.. -ie. Vezi definitia »