DAMBLAGÍU, -ÍE, damblagii, s. m. și f. 1. Paralitic. 2. Fig. (Fam.) Ahtiat (după ceva) – Dambla + suf. -giu. Vezi definitia »

PETITÓRIU, -IE adj. (despre o cerere) prin care se cere unei instanțe recunoașterea proprietății sau a unui alt drept. (< fr. pétitoire, lat. petitorius) Vezi definitia »

VÓINIU, voinii, s. m. (Reg.) Voinea. Vezi definitia »

PEȘCHEGÍU, peșchegii, s. m. Funcționar al seraiului care era însărcinat cu perceperea tributului și cu păstrarea darurilor făcute sultanului. ♦ (Rar) Persoană care așteaptă să primească peșcheșuri (1), care este obișnuită să primească peșcheșuri; p. ext. chilipirgiu. – Din tc. peșkeșči. Vezi definitia »

CONCÍLIU s. n. adunare de prelați catolici în care se decide asupra unor chestiuni de dogmă, morală etc.; sinod. (<lat. concilium) Vezi definitia »