FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or]. Vezi definitia »

BĂUTÓR, -OÁRE, băutori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care are obiceiul să consume mult alcool; bețiv. [Pr.: bă-u-] – Bea + suf. -tor. Vezi definitia »

ABSORBITÓR, -OÁRE, absorbitori, -oare, adj. Care absoarbe. – Din absorbi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

RĂSUCITÓR, -OÁRE, răsucitori, -oare, s. m. și f. Muncitor care răsucește firele într-o fabrică de textile sau de frânghii. – Răsuci + suf. -tor. Vezi definitia »

MARCATÓR s.n. 1. Unealtă folosită pentru a fixa locurile cuiburilor de însămânțare. 2. Dispozitiv electronic care produce semnale pentru marcarea intervalelor de timp la oscilatoarele catodice. [< marca + -tor]. Vezi definitia »