Definita cuvantului curie
CÚRIE1 s. f. 1. unitate religioasă, militară și politică la romani, subdiviziune a triburilor primitive. ◊ loc unde se aduna această unitate. 2. edificiu destinat ședințelor corpurilor constituite ale municipiilor romane. ◊ senatul municipiilor. 3. administrația pontificală a bisericii catolice. (< lat. curia)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu curie
ACEFALOBRAHÍE s. f. monstruozitate congenitală, lipsa capului și a brațelor. (< engl. acephalobrachia) Vezi definitia »
frînghíe (-íi), s. f. – 1. (Înv.) Ciucure, canaf. – 2. (Banat) Centură, cingătoare. – 3. (Olt.) Scul de lînă. – 4. Sfoară. – Var. frîmbie, frimbie, fimbrie, fringhie. Lat. fῑmbria (Pușcariu 653; Candrea-Dens., 650; REW 3308; DAR), cf. prov. fremnha, fr. frange. După Byck-Graur, BL, I, 21, i din var. s-ar explica prin pl., ipoteză care ni se pare insuficientă. Pentru it. frangia, cf. Battisti, III, 1707. Der. frînghier, s. m. (persoană care face sau vinde frînghii); frînghierit, s. n. (totalitatea frînghiilor necesare la pescuit); frînghiuță, s. f. (dim. de la frînghie; plantă, Funaria hygrometrica); frînguială, s. f. (Trans., lovire, crăpare). – Din rom. provin slov. frembia, rut. frembija (Miklosich, Wander., 15; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »
DIMIRLÍE s. f. v. dimerlie. Vezi definitia »
APTIALÍE s.f. Asialie. [Pron. -pti-a-. / < fr. aptyalie, cf. gr. a – fără, ptyalon – salivă]. Vezi definitia »
INFIBULÁȚIE s. f. operație la unele populații primitive pentru a suprima contactul sexual, prin unirea cu ajutorul unui inel a labiilor și a prepuțului. (< fr. infibulation) Vezi definitia »