CRIPTÍE s. f. (ant.) probă de inițiere cu care se încheia educația spartană. ◊ expediție nocturnă de asasinare în masă a iloților, care însoțea această probă. (< fr. cryptie) Vezi definitia »

ABIOLOGÍE s.f. Disciplină care are ca obiect studierea elementelor anorganice. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiologie. Vezi definitia »

SOCIOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul descrierii structurii și fiziologiei societății, al relațiilor interumane în cadrul grupurilor sociale, precum și al instituțiilor din societatea dată. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociologie. Vezi definitia »

ANAFILAXÍE s. f. creștere a sensibilității organismului față de anumite substanțe prin asimilarea unor doze foarte mici. (< fr. anaphylaxie) Vezi definitia »

METALOCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care studiază metalele. [Gen. -iei. / cf. fr. métallochimie]. Vezi definitia »