Definita cuvantului meșteriță
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteriță
natrapálă, natrapále, s.f. (reg.) om nătărău. Vezi definitia »
hâltiúgă s.f. (reg., înv.) mâncare proastă, fără gust; lături. Vezi definitia »
ZIULÍCĂ, ziulici, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui zi; zilișoară, ziuliță, ziușoară. ◊ Loc. adv. Toată ziulica sau ziulica toată, ziulica întreagă = de dimineață până seara. ◊ Expr. Cât e ziulica de mare = cât ține ziua. Până în ziulica de astăzi = până acum. [Pr.: zi-u-] – Zi + suf. -ulică. Vezi definitia »
ANTANACLÁZĂ, antanaclaze, s. f. Repetiție a unui cuvânt, folosit succesiv cu alte sensuri, din motive stilistice. – Din fr. antanaclase. Vezi definitia »
púștlă s.f. (înv.) pestă, ciumă. Vezi definitia »