Definita cuvantului meșteriță
MÉȘTERIȚĂ, meșterițe, s. f. 1. (Pop.) Femeie sau, p. gener., ființă talentată, pricepută, îndemânatică. 2. (Pop.; adesea adjectival) Femeie care știe să descânte, să facă farmece, vrăji. 3. (Rar) Femeie care practică o meserie. ♦ Soția unui meșter. [Acc. și: meșteríță] – Meșter + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteriță
AVICULTÚRĂ s. f. (știință care se ocupă cu) creșterea păsărilor de curte. (< fr. aviculture) Vezi definitia »
IGNIPUNCTÚRĂ s. f. cauterizare prin aplicarea unor puncte de foc pe un țesut, cu ajutorul unui ac. (< fr. ignipuncture) Vezi definitia »
ABUNDÉNȚĂ s.f. Belșug, bogăție. ♦ Din abundență = din belșug; mult. [Var. abundanță s.f. / cf. lat. abundantia, fr. abondance]. Vezi definitia »
zoocóră s. f., g.-d. art. zoocórei; pl. zoocóre Vezi definitia »
AUTOGRÉFĂ s.f. Autoplastie. [Cf. fr. autogreffe]. Vezi definitia »